Motive pentru a ne ruga

Rugăciunea iluminează mintea cu privire la adevăr. – De ce nu primim mai mult de la Acela care este izvorul luminii şi al puterii? Noi aşteptăm prea puţin. Oare Şi-a pierdut Dumnezeu dragostea pentru om? Oare dragostea aceasta nu se revarsă încă peste pământ? Şi-a pierdut El dorinţa de a Se dovedi plin de putere pentru poporul Său? Domnul Hristos ne va da biruinţă în luptă. Cine se poate îndoi de lucrul acesta, când noi ştim că El Şi-a lăsat la o parte mantia şi coroana împărătească şi a venit în lumea aceasta în veşmântul naturii omeneşti spre a putea fi înlocuitorul şi garantul omului?

Noi nu preţuim aşa cum ar trebui puterea şi eficienţa rugăciunii. „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Dumnezeu doreşte să venim la El în rugăciune, ca să poată ilumina mintea noastră. Numai El poate să ofere o înţelegere clară a adevărului. Numai El poate să sensibilizeze şi să supună inima. El poate să mărească inteligenţa noastră, ca să facem deosebire între adevăr şi ideile false. El poate să întărească mintea şovăitoare şi să-i dea o cunoaştere şi o credinţă care vor rezista încercării. Prin urmare, rugaţi-vă fără încetare. Domnul care a auzit rugăciunea lui Daniel va auzi şi rugăciunile voastre, dacă vă veţi apropia de El asemenea lui Daniel. – Review and Herald, 24 martie 1904.

Rugăciunea ne ajută să-L cunoaştem pe Tatăl. – Oh, Îl cunoaş­tem noi oare pe Dumnezeu aşa cum ar trebui? Ce mângâiere, ce bucurie am avea, dacă am învăţa zi de zi lecţiile pe care El doreşte să le învăţăm! Noi trebuie să Îl cunoaştem din experienţă personală. Va fi de mare folos pentru noi să petrecem mai mult timp în rugăciune tainică, personală, cunoscându-L pe Tatăl nostru ceresc. – Lucrarea misionară medicală, p. 102.

Rugăciunea aduce unitate între noi şi Dumnezeu. – Rugăciunea ne uneşte unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Domnul Isus de partea noastră şi îi dă sufletului dezorientat şi ajuns la epuizare o putere nouă pentru a birui lumea, firea pământească şi pe diavol. Rugăciunea îndepărtează atacurile lui Satana. – Parabolele Domnului Hristos, p. 250.

Rugăciunea ne face în stare să rezistăm ispitei. – De ce oare copiii lui Dumnezeu sunt aşa reticenţi şi lipsiţi de dispoziţia de a se ruga, ştiind că rugăciunea este cheia cu care mâna credinţei deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul mântuirii se străduieşte fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem obţine, prin rugăciune stăruitoare şi prin credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei. – Calea către Hristos, p. 94, 95.

Domnul Hristos este singura noastră nădejde. Veniţi la Dumnezeu, în Numele Aceluia care Şi-a dat viaţa pentru lume. Bazaţi-vă pe eficienţa jertfei Sale. Arătaţi că dragostea şi bucuria Lui se află în sufletul vostru şi că, din motivul acesta, bucuria voastră este de­plină. Dumnezeu este puterea noastră. Rugaţi-vă mult! Rugăciunea este viaţa sufletului. Rugăciunea credinţei este arma cu care putem să ne împotrivim cu succes fiecărui atac al vrăjmaşului. – Selected Messages, cartea 1, p. 88.

Rugăciunea ne pregăteşte pentru a fi membri ai bisericii din cer. – Pentru sufletul umil şi credincios, Casa lui Dumnezeu de pe pământ este poarta cerului. Cântecul de laudă, rugăciunea, cuvintele rostite de reprezentanţii Domnului Hristos sunt instrumentele rânduite de Dumnezeu ca să pregătească un popor pentru biserica din cer, pentru acea închinare înaltă, în care nu poate intra nimic ce întinează. – Mărturii, vol. 5, p. 491. 

Rugăciunea întăreşte convingerile noastre. – Convingerile noastre trebuie să fie întărite zilnic prin rugăciune smerită şi sinceră şi prin citirea Cuvântului. În timp ce fiecare dintre noi are o individuali­tate, în timp ce fiecare trebuie să îşi susţină convingerile cu tărie, noi trebuie să le susţinem ca fiind adevărul lui Dumnezeu şi cu puterea pe care o dă Dumnezeu. Dacă nu facem lucrul acesta, vom înceta să mai fim stăpâni pe ele. – Mărturii, vol. 6, p. 401.

Rugăciunea împlineşte nevoile trecătoare. – Fiecare făgăduinţă din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune şi ne prezintă cuvântul lui Iehova ca pe o garanţie a împlinirii ei. Oricare ar fi binecuvântarea spirituală de care avem nevoie, avem privilegiul de a o cere în Numele lui Isus. Putem să-I vorbim Domnului cu simplitatea unui copil, cerându-I exact lucrurile de care avem nevoie. Putem să-I aducem la cunoştinţă grijile noastre trecătoare, să-I cerem atât pâinea şi îmbrăcămintea obişnuită, cât şi pâinea vieţii şi haina neprihănirii lui Hristos. Tatăl tău ceresc ştie că ai nevoie de toate acestea şi eşti invitat să-L rogi cu privire la ele. În Numele lui Isus, îţi va fi acordată orice favoare. Dumnezeu va onora acest Nume şi va împlini trebuinţele tale, dăruindu-ţi fără nicio reţinere din bogăţiile Sale. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 133.

Fiecare suflet are privilegiul de a-I spune Domnului propriile nevoi deosebite şi de a-I aduce mulţumirile personale pentru binecuvân­tările pe care le primeşte zi de zi. – Mărturii, vol. 9, p. 278, 279.

Rugăciunea nu-I oferă lui Dumnezeu informaţii noi. – Rugăciunea nu este înţeleasă aşa cum ar trebui. Rugăciunile noastre nu au scopul de a-L informa pe Dumnezeu cu privire la ceva ce El nu cunoaşte. Domnul este familiarizat cu tainele fiecărui suflet. Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi şi rostite cu voce puternică. Dumnezeu cunoaşte gândurile ascunse. Noi putem să ne rugăm în taină, iar Acela care ştie tainele ne va asculta şi ne va răspunde pe faţă. – Solii pentru tineret, p. 247.

Rugăciunea zilnică oferă harul divin. – Aceia care, în Ziua Cinci­zecimii, au fost înzestraţi cu putere de sus nu au fost scutiţi mai departe de ispite şi încercări. În timp ce mărturiseau despre adevăr şi neprihănire, ei au fost asaltaţi în repetate rânduri de vrăjmaşul adevărului, care căuta să le răpească experienţa creştină. Ei erau nevoiţi să lupte cu toate puterile date lor de Dumnezeu, pentru a ajunge la starea de bărbaţi şi femei în Hristos Isus. Ei se rugau zilnic pentru noi resurse de har, ca să poată ajunge mai sus şi tot mai sus pe calea spre desăvârşire. Sub lucrarea Duhului Sfânt, exercitând credinţa în Dumnezeu, chiar şi cei mai slabi învăţau să-şi dezvolte puterile care le-au fost încredinţate şi să ajungă sfinţiţi, curaţi şi înnobilaţi. În umilinţă, ei se supuneau influenţei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinătatea dumnezeirii şi erau modelaţi, făcuţi asemenea dumnezeirii. – Istoria faptelor apostolilor, p. 49, 50.

Rugăciunea oferă înţelepciune. – Noi trebuie să căutăm înţe­lepciune de sus, ca să putem rezista în aceste zile ale amăgirii şi ale ideilor false. – Experienţe şi viziuni, p. 87, 88.

Rugaţi-vă cât se poate de stăruitor pentru a înţelege vremurile în care trăim, ca să aveţi o concepţie deplină cu privire la scopul Său şi să aveţi un succes mai mare în salvarea sufletelor. – Selected Messages, cartea 2, p. 399.

Botezul Duhului Sfânt este dat prin rugăciune. – Solii credincioşi ai lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să ducă mai departe lucra­rea Domnului pe calea rânduită de El. Ei trebuie să intre într-o relaţie strânsă cu Marele Învăţător, ca să poată fi învăţaţi zilnic de Dumnezeu. Să lupte cu Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, ca să primească botezul Duhului Sfânt, aşa încât să fie în stare să împlinească nevoile unei lumi care piere în păcat. Celor ce înaintează încrezători, pro­clamând Evanghelia veşnică, le este făgăduită toată puterea. Atunci când slujitorii lui Dumnezeu vor vesti lumii solia vie şi nouă, care vine de la tronul de slavă, lumina adevărului va străluci până la mari depărtări, ca o candelă aprinsă ce luminează în toate părţile lumii. În felul acesta, întunericul greşelii şi al necredinţei va fi alungat din mintea celor cu inima sinceră, care Îl caută acum pe Dumnezeu „şi se silesc să-L găsească bâjbâind”. – Mărturii pentru pastori, p. 459, 460.

Rugăciunea asigură împlinirea nevoilor zilei de astăzi. – Adevă­rul lui Dumnezeu primit în inimă este în stare să te facă înţelept pentru mântuire. Dacă vei crede în el şi i te vei supune, vei primi har suficient pentru îndatoririle şi încercările de azi. Nu ai nevoie de har pentru mâine. Ar trebui să simţi că ai de-a face numai cu ziua de astăzi. Obţine biruinţa astăzi, învinge eul astăzi, veghează şi roagă-te pentru astăzi, primeşte biruinţe în Dumnezeu pentru astăzi. – Mărturii, vol. 3, p. 333.

Nevoile lucrării lui Dumnezeu sunt împlinite prin rugăciune. – Diferitele interese ale lucrării lui Dumnezeu ne oferă subiecte pentru meditaţie şi o inspiraţie pentru rugăciunile noastre. – Mărturii, vol. 4, p. 459.

Răspunsurile primite la rugăciune sunt un motiv de laudă şi mul­ţumire. – În capitolul al doilea din 1 Samuel este redată rugăciunea unei femei consacrate, care Îi slujea lui Dumnezeu şi Îl slăvea. Ea se ruga: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru”. Jertfa de mulţumire a Anei pentru răspunsul primit la rugăciunea ei este o lecţie pentru aceia care primesc astăzi răspunsuri la cererile lor. Oare neglijăm noi să-I adresăm laude şi mulţumiri lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa iubitoare?

David declară: „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea”. Bunătatea manifestată de Dumnezeu prin faptul că ascultă rugăciunile noastre şi le răspunde ne face să avem obligaţia serioasă de a ne exprima recunoştinţa pentru favorurile pe care ni le oferă. Ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu mai mult decât o facem. Binecuvântările primite ca răspuns la rugăciune trebuie să fie recunoscute cu promptitudine. Raportul lor trebuie să fie scris în jurnalul nostru, pentru ca, atunci când luăm cartea în mână, să ne aducem aminte de bunătatea Domnului şi să lăudăm Numele Său sfânt”. – Review and Herald, 7 mai 1908.

Caracterul nostru poate să fie schimbat. – Schimbarea de care avem nevoie este o schimbare a inimii, iar aceasta poate să fie obţinută, numai dacă Îl căutăm pe Dumnezeu personal, cerând binecuvântarea şi puterea Sa, rugându-ne fierbinte ca harul Său să vină asupra noastră, aşa încât caracterul nostru să poată fi schimbat. Aceasta este schimbarea de care avem nevoie astăzi, iar pentru reali­zarea unei asemenea experienţe ar trebui să depunem un efort perseverent şi să manifestăm o stăruinţă din toată inima. Să ne întrebăm cu toată sinceritatea: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?” Noi trebuie să ştim bine care sunt paşii pe care îi facem pe calea spre ceruri. – Selected Messages, cartea 1, p. 187.

Înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu este mărită prin rugăciune. – Niciun om nu este în siguranţă nici măcar o zi sau o oră, fără rugăciune. În mod deosebit trebuie să-L rugăm pe Domnul pentru înţelepciunea de a înţelege Cuvântul Său. Aici sunt descoperite ademenirile ispititorului şi mijloacele prin care putem să ne împotrivim lui cu succes. Satana este expert în citarea Scripturii şi în a-şi pune propria interpretare asupra pasajelor prin care nădăjduieşte să ne facă să cădem. Trebuie să studiem Biblia cu inima smerită şi să nu pierdem niciodată din vedere dependenţa noastră de Dumnezeu. În timp ce trebuie să fim continuu atenţi la planurile lui Satana, trebuie să ne rugăm continuu în credinţă: „Şi nu ne duce în ispită”. – Tragedia veacurilor, p. 530.

Biblia nu ar trebui să fie studiată niciodată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt poate să ne facă în stare să simţim importanţa acelor lucruri uşor de înţeles sau să ne ferească de interpretarea tendenţioasă a adevărurilor greu de înţeles. Lucrarea îngerilor cereşti este aceea de a pregăti inima pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să fim încântaţi de frumuseţea lui, mustraţi de adevărurile lui sau însufleţiţi şi întăriţi de făgăduinţele lui. Cererea psalmistului trebuie să fie şi a noastră: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmi 119,18). Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin neglijarea rugăciunii şi a studiului Bibliei, cel ispitit nu-şi poate aminti cu uşurinţă făgăduinţele lui Dumnezeu şi nu-l poate întâmpina pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învăţaţi în lucrurile dumnezeieşti, iar ei îşi vor aminti chiar acele adevăruri care le sunt necesare în timp de mare nevoie. În felul acesta, „când vrăjmaşul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59,19). – Tragedia veacurilor, p. 599, 600.