Dumnezeu ascultă rugăciunea

Dumnezeu ascultă rugăciunea celor umili. – Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna iubirii nemărginite. Este de mirare că ne rugăm aşa de puţin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reţinere şi lipsă de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea gândi îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele, gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuşi se roagă aşa de puţin şi au atât de puţină credinţă? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu plăcere şi simt plăcere să stea aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuşi, fiii acestui pământ, care au aşa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par a fi mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale. – Calea către Hristos, p. 94.

Dumnezeu îi primeşte pe aceia care au o inimă umilă, încrezătoare şi pocăită şi ascultă rugăciunile lor, iar când Dumnezeu ajută, toate obstacolele vor fi învinse. Cât de mulţi bărbaţi cu mari daruri naturale şi cunoştinţe înalte nu au reuşit când au fost puşi în poziţii de răspundere, în timp ce aceia cu un intelect mai slab, care trăiesc într-un mediu mai puţin favorabil, au avut un succes minunat. Secretul a constat în faptul că cei dintâi s-au încrezut în ei înşişi, iar cei de pe urmă s-au unit cu Acela care este minunat la sfat şi puternic în lucrare spre a-Şi îndeplini voinţa. – Mărturii, vol. 4, p. 538, 539.

Dumnezeu ascultă rugăciunile şi răspunde. – Dumnezeu ascul­tă rugăciunile. Domnul Hristos a spus: „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face”. De asemenea, El spune: „Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti” (Ioan 14,14; 12,26). Dacă trăim în conformitate cu prevederile Cuvântului Său, fiecare făgăduinţă preţioasă pe care a făcut-o El va fi împlinită pentru noi. Nu merităm harul Său, dar dacă ne consacrăm Lui, El ne primeşte. El va lucra pentru şi prin aceia care Îl urmează. – Divina vindecare, p. 226, 227.

Domnul va asculta şi va răspunde cu siguranţă la rugăciunile slujitorilor Săi, dacă Îl vor căuta pentru sfat şi învăţătură. – Evanghelizare, p. 399.

Dumnezeu ascultă rugăciunile tuturor acelora care Îl caută cu adevărat. El deţine puterea de care avem nevoie cu toţii. El umple inima cu dragoste, bucurie, pace şi sfinţire. Mărturii, vol. 9, p. 169.

Am văzut că fiecare rugăciune înălţată cu credinţă, dintr-o inimă deschisă, va fi ascultată de Dumnezeu şi va primi răspuns, iar cel care a înălţat cererea va avea binecuvântarea atunci când va avea cel mai mult nevoie de ea şi, cel mai adesea, aceasta va depăşi aşteptările sale. Nicio rugăciune a sfinţilor credincioşi nu este pierdută când este înălţată în credinţă, dintr-o inimă sinceră. – Mărturii, vol. 1, p. 121.

Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune. – Dumnezeul cel nemăr­ginit, a spus Isus, ne-a dat privilegiul de a ne apropia de El, în Numele Tatălui. Trebuie să înţelegem tot ce implică faptul acesta. Niciun părinte pământesc nu a pledat pe lângă copilul lui greşit, aşa de stăruitor cum pledează Acela care v-a creat, pe lângă omul nelegiuit. Nicio preocupare omenească plină de dragoste nu s-a manifestat vreodată faţă de cel nepocăit şi cu invitaţii aşa de duioase. Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă. El ascultă fiecare cuvânt rostit, aude fiecare rugăciune înălţată, simte întristarea şi dezamăgirea fiecărui suflet, preţuieşte felul în care este tratat tatăl, mama, sora, prietenul sau semenul. El Se îngrijeşte de nevoile noastre, iar dragostea, mila şi harul Său se revarsă continuu spre a împlini aceste nevoi. – Signs of the Times, 28 octombrie, 1903.

Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune sinceră. – Biblia ni-L pre­zintă pe Dumnezeu în locul Lui înalt şi sfânt, nu într-o stare de inac­tivitate, nu în tăcere şi singurătate, ci înconjurat de zece mii de ori câte zece mii şi mii de făpturi inteligente şi sfinte, toate aşteptând să facă voia Lui. Pe căi pe care noi nu le putem pricepe, El este în legătură vie cu fiecare parte a stăpânirii Sale. Totuşi, interesul Său şi al întregului cer este concentrat tocmai spre această parte a universului, asupra oamenilor pentru mântuirea cărora L-a dat pe unicul Său Fiu. Dumnezeu Se apleacă de pe tronul Său pentru a asculta strigătele celor apăsaţi. La fiecare rugăciune sinceră, El răspunde: „Iată-Mă!” El îi ridică pe cei întristaţi şi obosiţi. În toate durerile noastre, El simte durerea împreună cu noi. În fiecare ispită şi în fie­care încercare, îngerul feţei Sale este aproape, ca să aducă eliberare. – Hristos, Lumina lumii, p. 356.

Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea şi posibilităţile nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16,24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii şi a harului în Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a-I adresa cereri în numele lor. El va prezenta rugăciunea închinătorului umil ca şi cum ar fi dorinţa Sa pentru sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată curgător, dar, dacă este pornită din inimă, rugăciunea se va înălţa spre Sanctuarul în care slujeşte Hristos, iar El o va înfăţişa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci, bâlbâit, ci înfrumuseţată şi plăcută prin parfumul propriei desăvârşiri.

Cărarea sincerităţii şi a cinstei nu este lipsită de piedici, dar, în fiecare greutate, noi trebuie să vedem o chemare la rugăciune. Nu există suflet care să aibă putere, fără să o fi primit de la Dumnezeu, iar izvorul de unde vine ea este deschis şi pentru cea mai slabă fiinţă omenească. „Orice veţi cere în Numele Meu”, a zis Isus, „voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face”.

„În Numele Meu”, i-a îndemnat Hristos pe ucenici să se roage. În Numele lui Hristos vor sta urmaşii Lui în faţa lui Dumnezeu. Datorită valorii jertfei aduse pentru ei, au şi ei valoare în faţa Domnului. Pentru că li se atribuie neprihănirea lui Hristos, ei sunt priviţi ca având preţ. Pentru Numele lui Hristos, Domnul iartă pe aceia care se tem de El. El nu vede în ei ticăloşia păcatului. El recunoaşte în ei asemănarea cu Fiul Său, în care aceştia cred. – Hristos, Lumina lumii, p. 667.

Nicio rugăciune sinceră nu se pierde. – Aduceţi la cunoştinţa Creatorului cererile voastre. Niciunul dintre aceia care au venit la El cu o inimă smerită nu a fost respins vreodată. Nicio rugăciune sinceră nu se pierde. Deşi Se află în mijlocul imnurilor corurilor cereşti, Dumnezeu aude strigătele celei mai slabe făpturi omeneşti. Noi ne revărsăm dorinţele inimii în cămăruţa noastră, rostim o rugăciune când mergem pe drum, iar cuvintele noastre ajung la scaunul de domnie al Monarhului universului. Ele pot să nu fie auzite de nicio ureche omenească, dar nu pot să se risipească în tăcere, nici să se piardă printre activităţile continue. Nimic nu poate să stingă dorinţa sufletului. Ea se ridică deasupra zgomotului străzii, deasupra agitaţiei mulţimii şi ajunge până în curţile cereşti. Dumnezeu este Acela căruia Îi vorbim, iar rugăciunea noastră este auzită. Toţi aceia care vă simţiţi a fi cei mai nevrednici nu vă temeţi să-I încredinţaţi lui Dumnezeu cazul vostru. – In Heavenly Places, p. 82.

Dumnezeu ascultă mijlocirea lui Isus amestecată cu rugăciunile noastre. – Domnul Hristos S-a angajat să fie Înlocuitorul şi Garantul nostru, iar El nu neglijează pe nimeni. Ascultarea Sa desăvârşită oferă o resursă inepuizabilă de merite. În ceruri, meritele Sale, renunţarea la sine şi sacrificiul de sine pe care le-a manifestat El sunt preţuite asemenea miresmei de tămâie care se înălţa împreună cu rugăciunile poporului Său. Când rugăciunile sincere şi umile se înalţă la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, Domnul Hristos le amestecă împreună cu meritele vieţii Sale de ascultare desăvârşită. Rugăciunile noastre sunt făcute să aibă un parfum plăcut, datorită meritelor Sale. Domnul Hristos S-a angajat să mijlocească pentru noi, iar Tatăl Îl ascultă întotdeauna pe Fiul Său. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 22.

Dumnezeu răspunde întotdeauna, chiar dacă noi nu ne dăm seama de lucrul acesta. – Dacă venim la Dumnezeu, simţindu-ne dependenţi şi neajutoraţi, aşa cum într-adevăr suntem, şi dacă Îi facem cunoscute nevoile noastre, cu umilinţă şi cu încredere, Cel a cărui cunoştinţă este fără margini, care vede toată creaţiunea Sa şi conduce totul prin voinţa şi cuvântul Său, poate să asculte şi va asculta strigătele noastre şi va face ca lumina să strălucească în ini­ma noastră. Prin rugăciune sinceră, noi suntem aduşi în legătură cu inima Celui Atotputernic. Poate că nu vom avea, în momentul acela, dovada clară că faţa Mântuitorului nostru este plecată asupra noastră cu o expresie de milă şi dragoste, şi totuşi este aşa. Poate că nu simţim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu iubire, milă şi înţelegere – Calea către Hristos, p. 97.

Răspunsurile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna cele pe care le aşteptăm noi. – Prin urmare, cereţi şi veţi primi. Cereţi umilinţă, înţelepciune, curaj şi o creştere în credinţă. Pentru fiecare rugăciune sinceră, va exista un răspuns. S-ar putea să nu vină exact când aţi dori, sau la momentul pe care-l aşteptaţi, dar va veni în forma şi la momentul care va împlini cel mai bine nevoile voastre. Rugăciunile pe care le înălţaţi în singurătate, în oboseală şi în încercări, nu vor primi întotdeauna răspuns de la Dumnezeu în conformitate cu aşteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. – Solii pentru tineret, p. 250.

Dumnezeu ascultă rugăciunile făcute pentru convertirea sufletelor. – Când aceia care cunosc adevărul manifestă renunţarea la sine ce a fost poruncită în Cuvântul lui Dumnezeu, solia va înainta cu putere. Domnul va asculta rugăciunile voastre pentru convertirea sufletelor. Lumina celor din poporul lui Dumnezeu va străluci, iar cei necredincioşi, văzând faptele lor bune, vor slăvi pe Tatăl nostru cel ceresc. – Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, p. 302. 

Credeţi că Dumnezeu ascultă rugăciunile voastre. – Cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu trebuie să acţioneze înţelept. Să nu fie mulţumiţi, până când fiecare păcat cunoscut nu este mărturisit. Apoi, este privilegiul şi datoria lor să creadă că Domnul Isus îi primeşte. Ei nu trebuie să aştepte ca alţii să-i conducă să iasă din întuneric şi să câştige în locul lor biruinţa de care ei doar să se bucure apoi. O astfel de bucurie va dura doar până la încheierea adunării. Dumnezeu trebuie să fie slujit din principiu, nu din sentiment. Dimineaţa şi seara, câştigaţi biruinţa pentru voi înşivă, în familia voastră. Nu lăsaţi ca lucrul zilnic să vă lipsească de aceasta. Luaţi-vă timp să vă rugaţi şi, în timp ce vă rugaţi, să credeţi că Dumnezeu vă ascultă. Amestecaţi credinţa cu rugăciunile voastre. S-ar putea să nu simţiţi întotdeauna răspunsul imediat, însă, în acel timp, credinţa este pusă la încercare. Voi sunteţi încercaţi pentru a se vedea dacă vă veţi încrede în Dumnezeu, dacă aveţi o credinţă vie şi durabilă. „Credincios este Cel ce v-a chemat şi El va face lucrul acesta”. Umblaţi pe calea cea strâmtă a credinţei. Încredeţi-vă cu toţii în făgăduinţele Domnului. Încre­deţi-vă în Dumnezeu când treceţi prin întuneric. Acesta este timpul când trebuie să aveţi credinţă. Totuşi, adesea, voi lăsaţi simţămintele să vă stăpânească. Când nu vă simţiţi mângâiaţi de Duhul lui Dumnezeu şi sunteţi disperaţi pentru că nu Îl puteţi găsi, voi căutaţi merite în voi înşivă. Voi nu vă încredeţi suficient în Isus, scumpul Domn Isus. Voi nu lăsaţi totul pe seama meritelor Lui, da, totul. Cel mai mare bine pe care sunteţi în stare să îl faceţi nu poate să merite favoarea lui Dumnezeu. Numai prin meritele lui Isus veţi fi mântuiţi, sângele Lui este singurul care vă va curăţi.

Totuşi voi aveţi de făcut nişte eforturi. Trebuie să faceţi ce puteţi în dreptul vostru. Fiţi plini de râvnă şi pocăiţi-vă, apoi credeţi. – Mărturii, vol. 1, p. 167.