În mijlocul grădinii, lângă pomul vieţii, se afla pomul cunoştinţei binelui şi răului. Acest pom a fost rânduit special de Dumnezeu pentru a fi garanţia ascultării, credinţei şi dragostei faţă de El. Dumnezeu le-a poruncit primilor noştri părinţi să nu mănânce din pomul acesta, nici să nu îl atingă, pentru ca să nu moară. El le-a spus că pot să mănânce cât doresc din toţi pomii din grădină, cu excepţia acestuia, dar, dacă vor mânca din pomul acesta, vor muri negreşit.
Când au fost aşezaţi în grădina aceea frumoasă, Adam şi Eva au avut tot ce doreau pentru fericirea lor. Totuşi, în planurile Sale atotînţelepte, înainte de a putea să le acorde siguranţa veşnică, Dumnezeu a ales să pună la încercare credincioşia lor. Ei urmau să beneficieze de favoarea Sa şi să converseze cu El. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a exclus posibilitatea ca ei să intre în contact cu răul. Lui Satana i s-a îngăduit să-i ispitească. Dacă urmau să reziste încercării, ei aveau să beneficieze de favoarea neîntreruptă a lui Dumnezeu şi a îngerilor din cer.
Satana a fost uimit de noua lui situaţie. Fericirea lui dispăruse. El îi privea pe îngerii care, asemenea lui, fuseseră fericiţi cândva, dar care fuseseră alungaţi din cer împreună cu el. Înainte de cădere, nicio umbră de nemulţumire nu afectase fericirea lor deplină. Acum, totul părea a se fi schimbat. Înfăţişarea lor, care reflectase chipul Creatorului, era posomorâtă [24, 25] şi disperată. Între ei erau certuri, neînţelegeri şi acuzaţii reciproce. Înainte de răzvrătire, lucrurile acestea fuseseră necunoscute în ceruri. Acum, Satana vedea rezultatele îngrozitoare ale răzvrătirii lui. El s-a cutremurat şi s-a temut să înfrunte viitorul şi să se gândească la sfârşitul acestor lucruri.
Venise ora cântecelor voioase şi fericite de laudă la adresa lui Dumnezeu şi a Fiului Său iubit. Satana condusese în trecut corul ceresc. El fusese acela care dădea tonul, apoi oştirea îngerească i se alătura şi acordurile pline de slavă ale muzicii răsunau pretutindeni în cer în cinstea lui Dumnezeu şi a Fiului Său iubit. Acum, în locul acordurilor celei mai plăcute cântări, la urechile marelui conducător răzvrătit ajungeau cuvinte furioase de ceartă. Se întreba unde se afla.Oare nu este totul un vis îngrozitor? Este el alungat din cer? Oare porţile cerului nu vor mai fi niciodată deschise pentru a-l primi? Se apropia ora serviciului de închinare, când îngerii strălucitori şi sfinţi se închinau înaintea Tatălui. El nu se va mai alătura niciodată cântecului ceresc. El nu se va mai închina niciodată cu respect şi adorare sfântă în prezenţa Dumnezeului veşnic.
Dacă ar fi putut să fie din nou aşa cum fusese când era curat, drept şi credincios, ar fi renunţat cu bucurie la pretenţiile autorităţii lui. Dar el era pierdut! Pentru răzvrătirea lui plină de îndrăzneală, nu era răscumpărare! Iar lucrul acesta nu era totul, deoarece el îi condusese şi pe alţii la răzvrătire şi la aceeaşi stare pierdută – îngerii care nu se gândiseră niciodată să pună la îndoială voia Cerului sau să refuze să asculte de Legea lui Dumnezeu, până la data când el pusese în mintea lor gândul acesta, spunându-le că ar putea să se bucure de un bine mai mare, de o libertate mai înaltă şi mai glorioasă. Aceasta fusese ideea falsă cu care îi amăgise. Acum, asupra lui apăsa o responsabilitate de care ar fi fost bucuros să fie eliberat.
Spiritele ajunseseră să fie agitate din cauza speranţelor neîmplinite. În loc de un bine mai mare, îngerii căzuţi suportau [26] rezultatele triste ale neascultării şi ale desconsiderării Legii. Aceste făpturi nefericite nu aveau să mai fie niciodată supuse conducerii blânde a lui Isus Hristos. Sufletele lor aveau să nu mai fie mişcate niciodată de dragostea adâncă şi stăruitoare, de pacea şi bucuria pe care le-o inspirase întotdeauna prezenţa Sa, pentru a-I răspunde printr-o ascultare voioasă şi o cinstire plină de respect.
Satana caută repunerea în drepturi
Satana a tremurat când şi-a văzut lucrarea. Era singur, meditând asupra trecutului, prezentului şi viitorului. Făptura lui măreaţă tremura de parcă ar fi fost lovită de o furtună. Un înger din cer a trecut pe acolo. El l-a chemat şi a cerut o întrevedere cu Hristos. Şi i-a fost acordată. Atunci, Satana s-a purtat cu Fiul lui Dumnezeu ca şi când se pocăise de răzvrătirea lui şi dorea din nou favoarea lui Dumnezeu. El dorea să ia locul pe care i-l atribuise Dumnezeu mai înainte şi să se afle sub conducerea Sa înţeleaptă. Domnul Hristos a plâns pentru nenorocirea lui Satana, dar i-a spus că, în conformitate cu hotărârea lui Dumnezeu, el nu va mai putea fi primit niciodată în cer. Cerul nu trebuia să fie pus în pericol. Dacă ar fi fost primit înapoi, tot cerul ar fi fost prejudiciat, pentru că el era autorul păcatului şi al răzvrătirii. Seminţele răzvrătirii continuau să fie înăuntrul lui. În răzvrătire, el nu avusese niciun motiv pentru comportamentul lui şi nu se ruinase fără speranţă doar pe sine însuşi, ci şi pe îngerii care ar fi putut să fie fericiţi în cer dacă ar fi rămas loiali lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu putea să condamne, dar nu putea să ierte.
El nu s-a pocăit de răzvrătirea lui pentru că a înţeles bunătatea lui Dumnezeu de care profitase. Era imposibil ca dragostea lui faţă de Dumnezeu să crească de la căderea lui şi până atunci în aşa măsură încât să-l conducă la o supunere voioasă şi la o ascultare fericită de Legea pe care o dispreţuise. Cauzele întristării lui erau [27] faptul că şi-a dat seama de starea jalnică în care se afla în urma pierderii luminii plăcute a cerului, simţământul de vinovăţie care apăsa asupra lui şi dezamăgirea că aşteptările lui nu s-au împlinit. A fi conducător afară din cer era o poziţie total diferită de aceea de a fi conducător în cer. Pierderea tuturor privilegiilor din cer i se părea o suferinţă prea greu de suportat. El dorea să recâştige acele privilegii.
Schimbarea aceasta mare a situaţiei nu sporise dragostea lui faţă de Dumnezeu, nici faţă de Legea Sa dreaptă şi înţeleaptă. Când a ajuns să fie convins pe deplin că nu era nicio posibilitate de a primi din nou favoarea lui Dumnezeu, Satana şi-a manifestat răutatea cu o ură sporită şi cu o înverşunare înfocată.
Dumnezeu a ştiut că o astfel de răzvrătire hotărâtă nu va rămâne pasivă. Satana urma să inventeze mijloace prin care să-i tulbure pe îngerii din cer şi să arate dispreţ faţă de autoritatea Sa. Pentru că nu i se îngăduia să intre pe porţile cerului, el urma să aştepte doar la intrare, să-i tachineze pe îngeri şi să caute motive de ceartă cu ei când intrau şi ieşeau. El urma să caute să nimicească fericirea lui Adam şi a Evei şi să se străduiască să-i instige la răzvrătire, ştiind că faptul acesta va produce întristare în cer.
Complotul împotriva familiei omeneşti
Cei care-l urmaseră pe Satana îl căutau, iar el s-a ridicat şi, adoptând o înfăţişare sfidătoare, i-a informat cu privire la planurile lui de a-i abate pe Adam şi tovarăşa lui, Eva, de la supunerea faţă de Dumnezeu. A încercat să-i convingă de faptul că, dacă putea să-i ademenească în vreun fel la neascultare, Dumnezeu urma să găsească o modalitate prin care să poată fi iertaţi, iar apoi el însuşi şi toţi îngerii căzuţi vor putea, într-un mod echitabil, să se împărtăşească alături de ei de mila lui Dumnezeu. Dacă planul acesta va da greş, ei se vor putea uni cu Adam şi Eva, pentru că, [28] odată ce vor fi călcat Legea lui Dumnezeu, ei vor suporta mânia lui Dumnezeu, asemenea lor. Fărădelegea lor îi va duce la o stare de răzvrătire, iar ei se vor putea alătura lui Adam şi Eva, vor pune stăpânire pe Grădina Eden şi o vor păstra ca locuinţă a lor. Dacă vor putea să obţină intrarea la pomul vieţii, care se afla în mijlocul grădinii, puterea lor, credeau ei, va ajunge să fie egală cu aceea a îngerilor sfinţi, şi nici chiar Dumnezeu Însuşi nu-i va putea alunga.
Satana s-a consfătuit cu îngerii lui răi. Ei n-au fost imediat de acord să se angajeze în această lucrare îngrozitoare şi riscantă. El le-a spus că nu-i va încredinţa niciunuia dintre ei îndeplinirea lucrării acesteia deoarece credea că numai el avea suficientă înţelepciune pentru a duce mai departe o acţiune aşa de importantă. Satana dorea ca ei să se gândească la subiectul acesta, în timp ce el îi va lăsa singuri şi va căuta un loc retras spre a-şi elabora planurile. El a căutat să le întipărească în minte gândul că aceasta era ultima şi singura lor speranţă. Dacă urmau să dea greş aici, toate perspectivele de a recâştiga şi a stăpâni cerul sau vreo parte a creaţiei lui Dumnezeu erau fără speranţă.
Satana a luat iniţiativa singur pentru a-şi elabora planurile cu scopul de a obţine în mod cert căderea lui Adam şi a Evei. El se temea că scopurile lui ar putea să fie dejucate. Pe de altă parte, chiar dacă va avea succes în a-i determina pe Adam şi pe Eva să nu asculte de porunca lui Dumnezeu şi să ajungă, în felul acesta, nişte călcători ai Legii Sale, iar el nu va beneficia de niciun rezultat bun, situaţia lui nu se va îmbunătăţi, ci vina lui va fi şi mai mare.
Satana s-a înfiorat la gândul de a cufunda perechea sfântă şi fericită în nenorocirea şi remuşcările pe care le suporta el însuşi. Părea că este într-o stare de incertitudine, era indecis: uneori era ferm şi hotărât, apoi ezita. Îngerii lui îl căutau, fiind conducătorul lor, pentru a-i aduce la cunoştinţă hotărârea lor. Ei voiau să se alăture lui [29] Satana şi planurilor lui, să poarte responsabilitatea şi să suporte consecinţele împreună cu el.
Satana a lăsat deoparte simţămintele de disperare şi slăbiciune şi, în calitate de conducător al lor, şi-a întărit moralul pentru a înfrunta situaţia şi pentru a face tot ce-i era în putere ca să sfideze autoritatea lui Dumnezeu şi a Fiului Său. El le-a adus la cunoştinţă planurile lui. Dacă ar fi mers cu îndrăzneală la Adam şi la Eva şi s-ar fi plâns de Fiul lui Dumnezeu, ei nu l-ar fi ascultat nicio clipă, ci s-ar fi pregătit pentru un astfel de atac. Dacă ar fi căutat să-i intimideze cu puterea lui, fiindcă fusese până de curând un înger cu o mare autoritate, nu putea să realizeze nimic. El a hotărât că viclenia şi înşelăciunea vor reuşi să realizeze lucrurile pe care măreţia şi forţa nu le puteau realiza.
Adam şi Eva sunt avertizaţi
Dumnezeu a adunat oştirea îngerească ca să ia măsuri pentru a preveni răul ameninţător. În consiliul ceresc, s-a hotărât ca îngerii să viziteze Edenul şi să-l avertizeze pe Adam cu privire la faptul că vrăjmaşul îl punea în pericol. Doi îngeri au plecat în grabă pentru a-i avertiza pe primii noştri părinţi. Perechea sfântă i-a primit cu o bucurie nevinovată, exprimându-şi mulţumirile pline de recunoştinţă faţă de Creatorul lor, pentru că îi înconjura cu darurile Sale oferite cu atâta generozitate. Tot ce era plăcut şi atrăgător le era oferit pentru satisfacţia lor şi totul părea adaptat cu înţelepciune la nevoile lor. Lucrul pe care îl preţuiau mai mult decât toate celelalte binecuvântări era tovărăşia Fiului lui Dumnezeu şi a îngerilor din cer. La fiecare vizită, aveau multe să le spună cu privire la noile lor descoperiri făcute în domeniul frumuseţilor naturii din căminul lor plăcut aflat în Eden, deoarece aveau multe întrebări de pus în legătură cu numeroasele lucruri pe care nu le înţelegeau cu claritate.
Îngerii le ofereau cu bunăvoinţă şi dragoste toate informaţiile pe care le doreau. De asemenea, ei le-au spus [30] istoria tristă a răzvrătirii şi căderii lui Satana. Apoi, le-au vorbit clar despre faptul că pomul cunoştinţei a fost pus în grădină pentru a fi o garanţie a ascultării şi dragostei lor faţă de Dumnezeu, că ei s-au aflat pe o poziţie asemănătoare, că puteau să fie ascultători de Legea lui Dumnezeu şi să fie nespus de fericiţi sau puteau să fie neascultători, să-şi piardă poziţia înaltă şi să fie aruncaţi în deznădejde.
Ei i-au spus lui Adam şi Evei că Dumnezeu nu-i va constrânge să asculte – că El nu-i lipsise de capacitatea de a acţiona contrar voinţei Sale, că ei erau nişte agenţi morali liberi să asculte sau să nu asculte. Până atunci, o singură interdicţie considerase Dumnezeu că este potrivit să le-o impună. Dacă ei vor acţiona contrar voinţei lui Dumnezeu, vor muri negreşit. Îngerii i-au spus lui Adam şi Evei că îngerul aflat în poziţia cea mai înaltă, imediat după Hristos, a refuzat să asculte de Legea lui Dumnezeu, pe care o rânduise El Însuşi pentru a guverna făpturile cereşti, că răzvrătirea lui determinase un război în cer, al cărui rezultat a fost acela că răzvrătiţii au fost expulzaţi de acolo, că fiecare înger care i se alăturase în contestarea autorităţii Marelui Iehova fusese alungat din cer şi că acest duşman căzut era acum un vrăjmaş al tuturor intereselor lui Dumnezeu şi ale Fiului Său iubit.
Ei le-au spus că Satana şi-a propus să le facă rău şi că era necesar să fie vigilenţi, deoarece ar putea să-l întâlnească pe duşmanul căzut, dar că acesta nu putea să le facă rău atâta vreme cât ei se supuneau conducerii lui Dumnezeu, pentru că, dacă va fi nevoie, mai degrabă toţi îngerii din cer ar veni în ajutorul lor decât să fie lăsat să le facă vreun rău. Totuşi, dacă nu vor respecta porunca lui Dumnezeu, Satana va avea puterea de a-i necăji, de a-i încurca şi de a-i tulbura întotdeauna. Dacă rămâneau statornici în faţa primelor insinuări ale lui Satana, [31] ei urmau să fie într-o siguranţă la fel de mare ca îngerii. Totuşi, dacă vor ceda ispititorului, Acela care nu i-a cruţat pe îngerii înalţi, nu-i va cruţa nici pe ei. Ei vor trebui să suporte pedeapsa pentru nelegiuirea lor, deoarece Legea lui Dumnezeu este la fel de sfântă ca El Însuşi, iar Dumnezeu cere o ascultare necondiţionată din partea tuturor celor aflaţi în cer şi pe pământ.
Îngerii au avertizat-o pe Eva să nu se îndepărteze de soţul ei în timpul activităţilor, pentru că ar putea să-l întâlnească pe acest vrăjmaş căzut. Dacă vor fi departe unul de altul, se vor afla într-un pericol mai mare decât dacă vor sta împreună. Îngerii le-au cerut să respecte îndeaproape îndrumările pe care Dumnezeu li le dăduse cu privire la pomul cunoştinţei, pentru că, atâta vreme cât ascultau pe deplin, erau în siguranţă, iar vrăjmaşul acesta căzut nu avea nicio putere de a-i înşela. Dumnezeu nu-i va îngădui lui Satana să urmărească perechea sfântă cu ispite neîncetate. El putea să-i întâlnească numai la pomul cunoştinţei binelui şi răului.
Adam şi Eva i-au asigurat pe îngeri că nu vor călca niciodată porunca explicită a lui Dumnezeu, pentru că plăcerea lor cea mai înaltă era aceea de a împlini voia Sa. Îngerii s-au alăturat lui Adam şi Evei în tonurile sfinte ale unei muzici armonioase şi, când cântecele lor au răsunat departe în Edenul fericit, Satana a auzit sunetul imnurilor lor de adorare voioasă adresate Tatălui şi Fiului. Când a auzit lucrul acesta, invidia, ura şi răutatea lui au crescut, iar el şi-a exprimat faţă de cei care-l urmaseră nerăbdarea de a-i instiga pe Adam şi pe Eva la neascultare, de a aduce imediat mânia lui Dumnezeu asupra lor şi de a schimba cântecele lor de laudă în cuvinte de ură şi blesteme la adresa Creatorului.