Satana a început să amăgească încă din Eden. El i-a zis Evei: „Hotărât că nu veţi muri.” Aceasta a fost prima lecţie a lui Satana cu privire la nemurirea sufletului, iar el a continuat să prezinte amăgirea aceasta din vremea aceea şi până în prezent şi va continua să o prezinte până când robia copiilor lui Dumnezeu se va încheia. Atenţia mi-a fost îndreptată spre Adam şi Eva în Eden. Ei au mâncat din pomul oprit, iar apoi în jurul pomului vieţii a fost pusă o sabie de foc, iar Adam şi Eva au fost alungaţi din grădină, ca nu cumva să mănânce din pomul vieţii şi să ajungă nişte păcătoşi nemuritori. Roadele acestui pom aveau rolul de a perpetua nemurirea. Am auzit un înger întrebând: „Cine din familia lui Adam a trecut de acea sabie de foc şi a mâncat din pomul vieţii?” Am auzit un alt înger răspunzând: „Nimeni din familia lui Adam nu a trecut de sabia de foc şi nu a mâncat din pomul acela, ca urmare nu există niciun păcătos nemuritor.” Sufletul care păcătuieşte va suferi o moarte veşnică – o moarte din care nu va fi nicio speranţă a învierii, iar mânia lui Dumnezeu va fi împăcată.
Eu m-am mirat că Satana a putut să aibă un succes atât de mare în a-i face pe oameni să creadă că declaraţia lui Dumnezeu: „Sufletul care păcătuieşte acela va muri” (Ezechiel 18,4) înseamnă că sufletul care păcătuieşte nu va muri, ci va trăi veşnic în chinuri. Îngerul a spus: „Viaţa este viaţă, indiferent [388, 389] dacă este în durere sau în fericire. Moartea este lipsită de durere, de bucurie şi de ură.”
Satana le-a spus îngerilor lui să facă un efort deosebit pentru a răspândi minciuna care i-a fost repetată Evei în Eden – „Hotărât că nu veţi muri”. Când ideea aceasta falsă a fost primită de oameni şi au fost determinaţi să creadă că omul era nemuritor, Satana i-a determinat pe oameni să creadă că păcătosul va trăi într-un chin veşnic. Apoi, a fost pregătită calea ca Satana să lucreze prin reprezentanţii lui şi să-L înfăţişeze pe Dumnezeu înaintea oamenilor ca fiind un tiran răzbunător – unul care îi aruncă în iad pe toţi aceia care nu Îl mulţumesc şi îi face să simtă pentru totdeauna mânia Sa, iar în timp ce ei suferă un chin de nedescris şi se zvârcolesc în flăcări veşnice, El este arătat privind la ei cu satisfacţie. Satana a ştiut că, dacă ideea aceasta falsă va fi primită, Dumnezeu va fi urât de mulţi, în loc de a fi iubit şi adorat, şi de asemenea a ştiut că mulţi vor fi determinaţi să creadă că ameninţările Cuvântului lui Dumnezeu nu se vor împlini literal, pentru că ar fi împotriva caracterului Său binevoitor şi iubitor să trimită în chinuri veşnice făpturile pe care le crease.
O altă extremă pe care Satana i-a determinat pe oameni să o adopte este aceea de a trece cu vederea în totalitate dreptatea lui Dumnezeu şi ameninţările Cuvântului Său şi de a-L reprezenta ca fiind atât de milos încât va face să nu piară nimeni, ci toţi, atât cei sfinţi, cât şi cei păcătoşi, vor fi mântuiţi, în cele din urmă, şi primiţi în Împărăţia Sa.
Ca urmare a ideilor populare false cu privire la nemurirea sufletului şi la chinul fără sfârşit, Satana profită de o altă clasă de oameni şi îi determină să considere că Biblia este o carte neinspirată. Ei cred că ea prezintă multe lucruri bune, dar nu se pot baza pe ea şi nu pot să o iubească, pentru că au fost învăţaţi că ea promovează învăţătura despre iadul veşnic. [390]
O altă clasă de oameni este condusă de Satana chiar mai departe, aşa încât să nege existenţa lui Dumnezeu. Ei nu pot să vadă nicio consecvenţă în caracterului Dumnezeului Bibliei, dacă El va aduce torturi îngrozitoare pentru veşnicie asupra unei părţi din familia omenească. Ca urmare, ei neagă atât Biblia, cât şi pe Autorul ei şi consideră că moartea este un somn veşnic.
Mai există şi o altă clasă de oameni care sunt temători şi timizi. Pe aceştia, Satana îi ispiteşte să săvârşească păcate şi, după ce au păcătuit, el le spune că plata păcatului nu este moartea, ci o viaţă de torturi îngrozitoare, care urmează a fi suportate de-a lungul veacurilor fără sfârşit ale veşniciei. Printr-o asemenea exagerare a ororilor unui iad fără sfârşit, el pune stăpânire pe mintea lor slabă, iar ei îşi pierd raţiunea. Apoi, Satana şi îngerii lui tresaltă, iar cei necredincioşi şi ateii se unesc pentru a aduce reproşuri creştinismului. Ei declară că aceste rele sunt rezultatele naturale ale credinţei în Biblie şi în Autorul ei, în timp ce ele sunt rezultatele acceptării unei erezii populare.
Scripturile sunt o apărare sigură
Am văzut că oştirile cereşti erau pline de indignare din cauza acestei lucrări neruşinate a lui Satana. Am întrebat de ce trebuia să se îngăduie ca toate aceste amăgiri să aibă influenţă asupra minţii oamenilor, în timp ce îngerii lui Dumnezeu erau atât de puternici şi, dacă li s-ar fi poruncit, ei ar fi putut să anihileze cu uşurinţă puterea vrăjmaşului. Apoi, am văzut că Dumnezeu ştia că Satana va încerca orice şiretlic pentru a-l nimici pe om, prin urmare El făcuse în aşa fel încât Cuvântul Său să fie scris, iar planurile Sale cu privire la neamul omenesc să fie prezentate cu atâta claritate încât nici cel mai slab să nu fie nevoit să greşească. După ce i-a dat omului Cuvântul Său, El l-a păstrat cu atenţie, ca să nu fie nimicit de Satana, de îngerii lui sau de vreunul dintre reprezentanţii săi. În timp ce alte cărţi puteau să fie distruse, aceasta urma să fie nemuritoare. Aproape de încheierea timpului, [391] când amăgirile lui Satana vor spori, Cuvântul lui Dumnezeu este multiplicat, aşa încât oricine doreşte să poată avea un exemplar şi, dacă vor dori oamenii, vor putea să se înarmeze împotriva amăgirilor şi a minunilor mincinoase ale lui Satana.
Am văzut că Dumnezeu păzise Biblia într-o modalitate deosebită, totuşi, când exemplarele erau puţine, oamenii învăţaţi au schimbat cuvintele în câteva locuri, crezând că o fac să fie mai clară, în timp ce, în realitate, ei au făcut de neînţeles ce era clar, aşa încât textul a înclinat spre susţinerea concepţiilor lor prestabilite, care erau guvernate de tradiţie. Cu toate acestea, am văzut că, în ansamblu, Cuvântul lui Dumnezeu constituie un lanţ desăvârşit, în care verigile sunt legate între ele şi o parte explică o altă parte. Căutătorii adevăraţi ai adevărului nu sunt nevoiţi să greşească, deoarece nu numai că Biblia este simplă şi clară în prezentarea căii vieţii, dar şi Duhul Sfânt este dat spre a călăuzi în vederea înţelegerii acelei căi a vieţii care este descoperită în ea.
Am văzut că îngerii lui Dumnezeu nu exercită niciodată un control asupra minţii oamenilor. Dumnezeu îi prezintă omului viaţa şi moartea, iar omul poate să aleagă. Mulţi doresc viaţa, dar continuă să meargă pe calea cea largă. Ei aleg să se răzvrătească împotriva guvernării lui Dumnezeu, fără a lua în considerare harul şi mila Sa cea mare, care s-au manifestat prin faptul că L-a dat pe Fiul Său să moară pentru ei. Aceia care nu aleg să primească mântuirea plătită atât de scump trebuie să fie pedepsiţi. Totuşi am văzut că Dumnezeu nu-i va trimite în iad ca să suporte un chin fără sfârşit, nici nu îi va lua în cer, deoarece, dacă i-ar duce în tovărăşia celor curaţi şi sfinţi, ei s-ar simţi nespus de nefericiţi. Dumnezeu îi va nimici cu desăvârşire, ca şi când nu ar fi existat niciodată, iar atunci dreptatea Sa va fi împlinită. El l-a făcut pe om din ţărâna pământului, iar cei neascultători şi nesfinţi vor fi mistuiţi de foc şi se vor întoarce înapoi în ţărână. Am văzut că bunăvoinţa şi [392] mila lui Dumnezeu în această privinţă ar trebui să-i determine pe toţi să admire caracterul Său şi să adore Numele Său sfânt. După ce nelegiuiţii sunt nimiciţi de pe pământ, întreaga oştire îngerească va spune: „Amin!”
Satana priveşte cu o mare satisfacţie la aceia care, deşi pretind că poartă numele lui Hristos, totuşi se prind strâns de amăgirile pe care le-a inventat el însuşi. Lucrarea lui continuă să fie aceea de a concepe amăgiri noi, iar puterea şi iscusinţa lui în direcţia aceasta sporesc fără încetare. El i-a determinat pe reprezentanţii Săi, papi şi preoţi, să se înalţe pe ei înşişi şi să-i stârnească pe oameni să-i persecute cu înverşunare şi să-i nimicească pe aceia care nu sunt dispuşi să accepte amăgirile lui. Oh, ce suferinţă şi agonie vor fi făcuţi să îndure urmaşii preţioşi ai lui Hristos! Îngerii au păstrat un raport credincios cu privire la toate aceste suferinţe. Satana şi îngerii lui le-au spus triumfători îngerilor care le slujeau acestor sfinţi suferinzi că nu va mai rămâne niciun creştin adevărat pe pământ, pentru că toţi vor fi ucişi. Am văzut că, în timpul persecuţiilor, biserica lui Dumnezeu era curată. Nu era niciun pericol ca oamenii corupţi să intre în ea, pentru că, toţi creştinii adevăraţi, care îndrăzneau să-şi declare credinţa, erau în pericolul de a fi traşi pe roată, arşi pe rug şi de a suferi toate torturile pe care Satana şi îngerii lui răi puteau să le inventeze sau să le inspire minţii oamenilor.